Situri arheologice


Ruinele cetăţii Rodnei se află pe arealul cuprins între râul Someş şi Anieş, pe dealul numit Cetate. Istoria ei se pierde în negura timpului, fiind vechea cetate dacică Roconium care a fost reconstruită de Petru Rareş pe 3/4 din vechea suprafaţă între anii 1529 – primăvara anului 1530, alături de cetatea Unguraş. Pe partea dinspre Someş se cunosc urmele palisadelor, pe partea spre râul Anieş şi la coastă se văd urmele şanţului de apărare, spre Rodna fiind deal abrupt. Drumul de acces în cetate urcă de la crucea drumurilor ce urcă de la Putinei. Se cunosc urme de dale de piatră. Cetatea Rodnei avea un puţ pentru a se aproviziona cu apă în cazul unui asediu. De aici sa născut legenda existenţei unei catacombe de legătură între cetate şi următorul sit prezentat. A fost cercetată sumar după primul război mondial de Iulian Marţian. S-a revenit în 1955 şi s-a săpat foarte puţin şi verdictul a fost: cetate medievală sec. XIV-XV, iar istoricii au preluat această informaţie. Aceştia au limitat graniţa imperiului Roman doar până la Ilişua unde a fost un castru Roman, cu toate că s-au păstrat toponime ca: Valea Marte la Rodna, pe aliniamentul Someş – Iliuţa (din Lunca Ilvei) – Colibiţa, s-au păstrat două toponime: Drumul Romanilor.

Un alt sit arheologic este format din  ruinele Bisericii-cetate din centrul Rodnei, distrusă de tătari în anul 1241. Aici s-au găsit mai multe tuneluri. Unul este în curtea şcolii Florian Porcius. Fiind mai multe tuneluri s-a crezut că unul duce până la cetatea amintită, dar acestea făceau legătura între palatul comitelui şi Biserică, multe dintre ele ducând la beciurile cu provizii. În relatarea “Cântec de jale” a călugărului Rogerius de Oradea, care a fost prizonier la tătari timp de un an şi jumătate, este relatată distrugerea Rodnei la 1 aprilie, în ziua de Paşti. Ruinele fiind declarate monument istoric, s-au făcut doar cercetări arheologice sumare la împlinirea a 750 de ani de atestare documentară a Rodnei. S-au scos cadavrele celor ucişi de tătari, circa 4000 de persoane. Groapa de unde au fost deshumate cadavrele a rămas descoperită, cadavrele fiind transportate din zonă. Nu s-a pus nici o placă comemorativă măcar că printre cei ucişi de tătari au fost şi cei trei preoţi români: Anastasie, Domide şi Marcu, ce aveau biserică de lemn vizavi de grădina parohiei,  în actuala grădina a familiei Mâşu.

Palatul comitelui a fost distrus de viitura de pe Cişa în anul 1390. Locul palatului a fost identificat pe locul localului trei de la şcoala Florian Porcius. Cu ocazia săpării fundaţiei sau identificat urme de zid şi beciuri numite catacombe.

Un  templu dacic pe Neagra, afluent al Măriei Mici, la 3,5-4 Km din gura văii au ieşit la iveală coloane de piatră în albia râului în 1963-64. Zona nu a fost cercetată dar s-au găsit monede dacice de argint. Relatarea despre monede se regăseşte în „Monografia comunei Şanţ” de părintele Pamfiliu.

În cartea „Aurul Rodnei” de Lucian Ion, se menţionează că din albia râului Someş, un zlătar aduna până la 2 grame de aur pe zi.

Un alt sit este o cetate la Ilva Mare. Pe versantul nordic, la îmbinarea povârnişului Măgurii Negre cu dealu8rile Miron şi Sucilă, între izvoarele pâraielor Ciucu şi Cosor, se spune că-n vechime era o cetate alcătuită din întărituri zidite între stânci vulcanice, fiind legate de un drum transversal din Colun şi până în Valea Măgurii, întreaga fortificaţie aflându-se într-o pădure seculară de brazi, unde nici soarele nu pătrunde, de unde şi denumirea de NEAGRĂ. – „Ilva Mare – plai cu dor” – Ana Berengea.

Descoperiri arheologice:

`       Topoare de piatră la Rodna şi Maieru.

`       Ciocane de bronz la Rodna. În timpul săpării fundaţiei la biserica din localitate au fost trimise la muzeul din Brukenthal spre identificare, înainte de al doilea război. A rămas doar procesul verbal.

`       Monede dacice în albia râului Mării, afluent al Someşului, în amonte de Valea Mare

`       Un tezaur de 46 monede romane la Anieş

Ruinele din centrul Rodnei

Anunțuri

Ce animale salbatice protejate prin lege strabat muntii Romaniei?


 

Poate sunteti cu totii familiarizati cu subiectul care a facut valva saptamanile trecute in mass-media. Parca dintr-o data, animale salbatice de la ursi la rasi au inceput sa iasa din ascunzisurile lor si sa ia contact cu oamenii. Poate a fost un fel de pedeapsa, o reactiune a universului la braconajul care se desfasoara fara limite la noi in Romania. Poate a fost o coincidenta, poate a fost din cauza ca vremea intarzia sa se raceasca. Aceste animnale salbatice pe spatele (sau blana) carora mass-media si-a facut audiente record, se chinuie sa supravietuiasca prin muntii nostri.

Da, ai citit bine, se chinuie sa supravietuiasca, pentru ca in afara de cateva autoritati mai serioase si putine organizatii care se lupta sa ecologizeze mentalitatea romneasca, nu se face nimic. Nu se schimba nimic, pentru a ajuta aceste monumente faunistice sa nu devina niste trofee de vanatoare. Una dintre problemele majore este faptul ca multi nu stiu ca majoritatea sunt ocrotite de lege. Sa nu mai punem la socoteala faptul ca noi zilnic le intoxicam habitatul natural, ori il distrugem iremediabil. Stiti voi la ce ma refer…meregm in excursii si lasam in urma noastra un holocaust al PET-urilor si dozelor de bauturi. Asta ca sa dau doar un exemplu. Totusi, daca nu putem face nimic altceva decat sa alertam macar autoritatile cand sesizam semnele unui braconaj ori ale unei defrisari si bineinteles, sa mentinem curati muntii nostri, haideti sa recapitulam putin speciile protejate prin lege.

Ursul carpatin

Este cel mai mare pradator din muntii nostri, si ar trebui sa ne mandrim cu cea mai mare concetratie de astfel de mamifere din intreaga Europa. Autoritatile insa nu promoveaza acest simt al madriei si respectului pentru padurile noastre care reprezinta habitatul propice dezvoltarii ursilor de milioane de ani. Trecand totusi peste asta, ursul este un pradator protejat prin lege . Se vaneaza totusi de secole bune pentru blana si pentru…mancare. Il vei inatlni mai ales in zona Carpatilor Meridionali si de Curbura. Ca sa stii sa te feresti de ursi, ca sa incercam sa stopam intalnirile neoportune, consulta articolul pe care l-am scris in vara, Ce faci daca intalnesti ursi in padure?

Cerbul carpatin

Este unul dintre acele animale salbatice timide, sfioase, care nu se arata prea des. Tin insa sa mentionez ca atata emotie te cuprinde cand il vezi intr-o excursie in padure, acolo, in habitatul lui natural, pascand ori alergand atat de ager printre arbusti. Este vanat in special pentru coarnele lui, dar si pentru carne si piele. Haideti sa incercam sa alertam autoritatile cand mai suntem martorii unei vanatori de cerbi carpatini.

Capra neagra

Ea este capul de afis pe lista de animale salbatice protejate prin lege. Capra neagra nu este de fapt chiar neagra, asa ca daca intalnesti prin Carpatii Meridionali sau Orientali capre brun-roscate (iarna au blanita maroniu-inchis) sunt chiar sprintenele capre negre. Au fost vanate pentru coarne si barba, copite si piele. Aceste animale salbatice ocrotite sever sunt supuse si altor pericole care vin din mediul lor natural: atacul rasilor, al ursilor sau lupilor, sau caderile de pietre si desprinderea stancilor.

Rasul carpatin

Sau pisica salbatica i se mai spune, ori linx. Numeroasele nume se explica prin fascinatia pe care au raspandit-o aceste animale salbatice feroce in imaginatia oamenilor. Aceste feline elegante, dar puternice sunt in pericol de extinctie in mai multe tari din Europa, mai ales in regiunile ei occidentale. Rasul iberic de exemplu este pazit de autoritati foarte atent. Rasul nostru carpatin este din fericire scapat de pericolul extinctiei, dar totul depinde de noi, noi – ultima veriga a lantului trofic…


Gainusa si cocosul de munte, vulpea, jderul, veverita, lupul (da, chiar si lupul) castorul, mistretul. Cateva cuvinte merita cu siguranta zimbrul, care mai traieste acum doar in rezervatia naturala din Muntii Hategului. In anul 1927, mai putin de 50 de exemplare de zimbri mai erau in viata pe intreaga lor arie de raspandire de pe planeta. Aceasta specia de bizoni este in continuare amenintata, mai ales din cauza cosangvinitatii. Oamenii de stiinta care au reusit sa repuna pe picioare specia cat-de-cat n-au putut repara si diversitatea genetica necesara oricatei specii vii pentru a supravietui bolilor.

Sistemul imunitar al zimbrilor este slabit. Prin anul 1930 braconierii exterminasera deja toti zimbrii care mai erau in salbaticie. Si sa nu uitam de pasarele si de trilurile lor care alcatuiesc corul de viori principale in simfonia sunetelor naturii: privighetoarea, randunica, cotofana, gaita, mierla. 

Tu ce parere ai despre ocrotirea acestor animale salbatice?

Mai stii si alte specii ocrotite?

Minele închise din Munţii Rodnei ascund cantităţi impresionante de plumb, zinc, aur, argint şi cupru


Minele închise din Munţii Rodnei, Izvorul Roşu şi Cobăşel, ascund cantităţi impresionante de plumb, zinc, aur, argint şi cupru care ar putea fi exploatate în următorii 50 de ani, potrivit unor studii de specialitate, cele două mine fiind pregătite cu galerii de coastă ca să înceapă exploatarea minereurilor.

Fostul lider al minerilor de la Exploatarea Minieră Rodna, Simion Frunză, a declarat, marţi, că studiile au fost făcute de Institutul de Prospecţiuni şi Explorări Geologice din Cluj-Napoca.

„Ambele mine, Izvorul Roşu şi Cobăşel, au fost pregătite pentru începerea exploatării. Potrivit studiilor făcute de IPEG, în cele două mine există minereuri complexe de plumb, zinc, aur, argint şi cupru care pot fi exploatate timp de 50 de ani”, a declarat Simion Frunză.

El a spus că, în situaţia în care s-ar decide redeschiderea mineritului şi în această zonă, mii de oameni şi-ar putea găsi locuri de muncă.

„La Exploatarea Minieră Rodna au lucrat peste 3500 de oameni. Disponibilizările au început în 1997 şi s-au încheiat zece ani mai târziu. Acum, de la Năsăud începând şi până la Rodna, pe toate văile acestea, nu sunt locuri de muncă. Redeschiderea mineritului ar fi o adevărată gură de oxigen pentru tineri”, a declarat Frunză.

El a spus că cererea preşedintelui Traian Băsescu adresată Guvernului României să ia în calcul crearea de locuri de muncă prin redeschiderea mineritului a fost primită cu entuziasm în zonă.

„Mulţi foşti colegi m-au întrebat dacă există şansa să fie redeschisă şi Exploatarea Mineră Rodna. Nu am ştiut ce să le spun. Deocamdată, nu a luat nimeni legătura cu mine. Înţeleg că există interes mai mare pentru aur, iar la Rodna, aur este mai puţin. Celelalte minereuri sunt în cantităţi mai mari”, a spus Simion Frunză.

Potrivit volumului „Din istoria mineritului în România”, scris de N. Maghiar şi Şt. Geţeanu, încă „de pe vremea romanilor, la Rodna se extrăgea plumb”.

Conform sursei citate, în 1308 minele de la Rodna au devenit proprietate regală, iar în anul 1327 Carol Robert a dispus ca venitul din minerit să fie trimis reginei la Baia Mare. Ajunşi în posesia acestui ţinut, Petru Rareş şi apoi fiul lui Ilieş, au exploatat minele de aur de la Rodna.

În lucrarea „Două documente din 1774 privitoare la trecutul minerilor de la Rodna”, I. Bozoc menţionează că exploatarea minereului se făcea prin 16 galerii de coastă. În secolele XII, XIII, perimetrul minier reprezenta aproximativ 40 km pătraţi şi cuprindea şirul muntos al Beneşului, mărginit la vest de Valea Izvorului Roşu, la est de Valea Cobăşelului şi la sud de Valea Şomesului Mare. În secolul al XVIII-lea este menţionată existenţa unor topitorii care prelucrau minereurile extrase.

Exploatarea minereurilor complexe se făcea în acea perioadă în special pentru obţinerea aurului şi argintului şi mai puţin a plumbului, zincului sau cuprului. Astfel, în perioada 1853 – 1893 s-au extras 58 kg aur şi 8378 kg argint, iar între anii 1894 – 1910, 26 kg de aur şi 4037 kg de argint. Din minereul brut a rezultat 0,59 g aur/t, 70 g argint/t.

Scaderea continua a producţiei de metale, în special a celor nobile, a dus la închiderea exploatării încă din anul 1932, pe considerentul nerentabilităţii. Între anii 1941 şi 1944, germanii au redeschis minele.

Dupa anul 1950, prin lucrări sistematice de explorare, au fost identificate noi zăcăminte de minereuri complexe, astfel că perimetrul minier a fost mult extins. Pentru identificarea de noi rezerve de minereu, în anul 1951 a luat fiinţă sectorul de exploatări subordonat întreprinderii de Explorari Miniere nr. 2 Bucovina, cu sediul la Baia Borşa, care în anul 1972 a devenit Secţia de Prospecţiuni şi Explorari Geologice, cu sediul la Cluj- Napoca (I.P.E.G.).

Pe lânga mina Valea Vinului, în anul 1973 a început exploatarea minereului la a doua mină din perimetrul rodnean – Valea Blaznei, iar în anul 1981, secţia I.P.E.G. Rodna a predat spre exploatare a treia mina – Făget – Valea Mare, între cotele 800 şi 1300 m, cu orizonturi pe verticală, din 50 în 50 m.

În anul 1973 s-a dat în folosinţă Uzina de Preparare a Minereurilor Complexe din Rodna, cu o capacitate de 5000 t/zi.

La minele rodnene s-a născut, în premieră pe ţară, metoda de extracţie cu front lung pe înclinare, susţinut de stâlpi hidraulici şi pilieri naturali.

 

Rezultat bun al recensământului caprelor negre din Munţii Rodnei


Rezultat bun al recensământului caprelor negre din Munţii Rodnei
Foto: APNMR
Foto: APNMR
Foto: APNMR

Recensământul de primăvară al efectivului de capre negre din Munţii Rodnei, efectuat ieri sub coordonarea Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic şi Vânătoare Cluj, a permis observarea a 119 exemplare. Potrivit inspectorului şef al ITRSV, Grigore Avram, cifra este bună, ţinând cont că ieri a fost ceaţă şi nori în Munţii Rodnei, iar evaluatorii au fost mai puţini (52) decât anul trecut (70). Numărul exemplarelor observate este cu 7 mai mic decât în octombrie, însă recensământul de toamnă este mai fidel decât cel de primăvară, astfel că rezultatul de 119 este apreciat ca bun, inspectorul şef opinând că efectivul real este cu 15-20% mai mare. La recensamântul efectuat primăvara trecută au fost numărate 134 de exemplare, număr record favorizat atât de vremea prielnică observării, cât şi de numărul mare de trasee (18) şi observatori (peste 70). Astă toamnă au fost observate 129 de exemplare. De menţionat că populaţia de „Rupicapra rupicapra” a început să-şi revină începând cu anul 2004 (de la înfiinţarea APNMR) din declinul în care intrase în perioada 1993-2003. Dacă în 1988, efectivul de capre negre din Munţii Rodnei număra circa 300 de exemplare, la prima evaluare după constituirea APNMR, în 2004, au putut fi zărite doar 36. De atunci evoluţia a fost favorabilă, populaţia mărindu-se de circa 4 ori. Datele culese cu prilejul recensământului caprelor negre sunt extrem de importante, pe ele bazându-se strategia de protejare a acestei specii.