Mărturii arheologice


S-au găsit 46 monede romane din argint în dosul Anieşului, un tezaur provenind din timpul mai multor împăraţi după anul 271, când are loc retragerea Aureliană, care stau ca mărturie că viaţa economică s-a perpetuat şi după retragerea Aureliană. După retragerea aureliană Dacia rămâne înglobată mai departe în sfera de influenţă politică, economică şi culturală a Imperiului Romano-Bizantin.

Mulţi se întreabă dacă acestea sunt adevărate atunci de sunt aşa puţine mărturiile arheologice? Cauzele sunt mai multe.

  1. Zona nu a fost cercetată din punct de vedere arheologic decât sumar;
  2. Cei ce au găsit vestigii istorice nu le-au valorificat, unii din inconştienţă iar alţii nu au dorit un şantier arheologic în propria-i curte şi au păstrat tăcerea.
  3. Prin poziţie geografică, Rodna a fost mereu prădată de popoarele migratoare, aflându-se în calea lor.
  4. Cel mai grav, dezastrele naturale, incendiile, inundaţiile şi viitura de pe Cişa care a măturat Rodna şi valea Rodnei.

În tradiţia locală se spune că viitura ar fi măsurat 7 metri înălţime schimbând cursul apei în localitate. Mărturie ne este arcul de cerc format în sudul localităţii numit de localnici râpă iar pentru refacerea zonei ar fi fost necesari aproape 400 de ani, 1390-1773, fiind acoperită cu balastru toată vatra Rodnei.

După retragerea Aureliană ţinutul Rodnei, de fapt a întregii provincii a rămas dezorganizat şi lipsit de apărare în faţa atacurilor popoarelor migratoare care s-au înteţit. Populaţia autohtonă s-a retras de pe cursul Someşului spre teritorii mult mai sigure care nu se aflau direct în calea prădătorilor locuind în zone mai înalte, prin poieni, pe văi lăturalnice, pe dealuri, crescând oi ce le asigurau hrană, lapte, brânză, carne, lână şi piei pentru pieptare, căciuli şi cojoace, dar şi din vânat. Avem o scrisoare târzie prin care se cerea oprirea exportului cu piei scumpe de animale: jder, râs, vulpe. Pentru a-şi vinde produsele şi a-şi procura celelalte produse necesare ei organizau târguri pe munţi. Cele mai clare dovezi le-am găsit în cartea „Povestea Comunei Sângeorz” de Iustin Sohorca. Acestea s-au perpetuat până la sfârşitul secolului al XVIII-lea odată cu înfiinţarea graniţei, când oamenilor li s-a cerut să se stabilească pe vetrele de sat.

În cartea sa el descrie amănunţit tot arealul localităţii Sângeorz, de la văi, dealuri şi munţi. Ca o dovadă că oamenii locuiau în acele zone vreau sa relatez doar acele care poartă numele lor şi avem: Lunca lui  Lazor, a lui Năşcău, a lui Bigion, a lui Suflău, Tarniţa lui Florău, a lui Cimbrău, dealul lui Ciocan, a lui Loginău, a lui Grigore,  al Tăpălăgii, a lui Doniză, Coasta lui David, Jgheabul lui Hoanăs, a Irinii, Valea lui Dan, a lui Mironău, a lui Bucur, Părăul lui Horotău, a lui Lupaş, Poienile Tomii, a Hâruţii, a lui Nistor, Poiana lui Ogâgău, a lui Florău, a lui Şoricău şi dosul lui Malin. Pe moina lui Malin a fost adusă biserica construită la 1633, când încă locuitorii locuiau pe dealuri. După ce aceasta a fost ferecată cu lanţuri, făcut o sanie sub ea şi trasă cu mai multe perechi de boi iar pe munţii Sângeorzenilor sunt patru nedei. Nedeie, potrivit dicţionarului este sărbătoare câmpenească de munte. Astăzi mulţi susţin că termenul nedeie nu este specific zonei noastre. Eu nu pot să spun altceva decât că ele s-au păstrat ca toponime pe anumiţi munţi şi îi descriu în continuare. Muntele Poieni. Margini: la sud Muncelul şi Poiana Cucului, la est hotarul măierenilor, la nord muntele Rabla, la vest Dosul Grajdului a Sângeorzenilor. Părţile munţilor: Izvorul Budac, Asupra Molizilor, Dosul Corhamului şi Nedeia Poienilor cu Drumul lui Beneş (Comitele Benedict). Muntele Dosul Grajdului. Margini: la sud Bârledele, la est Poiana Cucului, la nord Prelucile şi Rabla, la vest Dealul Pietrelor şi Jgheabul Şoimului. Părţile muntelui: versantul sudic; Fânaţul, Berbecăria, Nedeia Ţăranului, Izvorul Haşmelor, Poienile Dosului şi Turnişorul, la est Apa Rece şi Nedeia Dosului. Cea de-a patra nedeie se află pe muntele Izvorul Laptelui numită Nedeia Laptelui. De această nedeie se leagă legende despre zâne care fac baie în Izvorul Laptelui care este alb datorită caolinului, iar ele îşi cultivă pe munte grădini de flori cu care ademenesc pe feciori, de aici şi numele de Nedeia Zânelor, locul unde se adună şi ele. Dacă excludem această nedeie avem trei nedei, a Poienii, Ţăranului şi Dosului. În carte este descris şi drumul ce duce din Rodna la Valea Vinului, pe Izvorul Roşu şi urcă în serpentină pe Cişa. Se specifică despre aceste târguri că erau vizitate de cei din Bucovina, Maramureş şi din munţii noştri.  Faptul că populaţia autohtonă s-a retras în locuri ascunse invadatorii credeau că au ocupat un teritoriu lipsit de locuitori sau pustiu iar prin calitatea vlahilor (românilor) de a fi sociabili sau toleranţi au reuşit să trăiască împreună şi să-i asimileze ulterior pe străinii care s-au aşezat aici. Cu toate că peste teritoriul Rodnei au trecut multe popoare migratoare patru familii sunt considerate cele mai vechi: Bureacă, Domide, Cârdan şi Flamă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s